Toamna inimii
Soarele, ca un somnoros se spala-n bruma diminetii
Si priveste palid spre Pamant prin perdeaua groasa-a cetii!
Razele-i strapung cu greu reduta norilor de catifea,
Din dorinta de si-ar sfarsi alergarea, murind pe fata mea!
Sufera si plange...varsand lacrimi aurii
Ca nu-i lasat sa ne zambeasca, de norii grosi si plumburii
Alearga de la est la vest, cu-o dorinta mare
Ca macar pentru o secunda, sa imi dea o sarutare!
Sa ne dea de stire tuturor...ca toamna a venit
Si ca visul noptilor de vara, aicea s-a sfarsit.
E toamna! E toamna...striga natura intr-un glas
Si c-o ultima zvacnire, Soarele ma mai saruta odat’ de bun ramas.
E toamna...si frunze vestede cad in livada,
Si-a venit si-un card de pasarele sa la vada
Ciripesc nostalgic la vara ce-a trecut...
Iar amintirile lor, se oglindesc in covorul proaspat asternut.
Florile isi pierd petalele, isi pierd din colorit
Resemnate-si pleaca capul, caci toamna a venit
Zgribulesc printre frunzele ce zboara...
Si toate-si canta cantul, pe-anotimpului vioara!
E un cantec melancolic, purtat pe-o aripa de vant
Si-o natura-ntreaga, fredoneaza-al toamnei cant
Vantul rascoleste peste tot, cautand comori pierdute
Iar frunze ruginii continua sa cada pe pamant, tacute!
Toate au o vreme...si-si urmeaza cursul lor
Toate-ti soptesc cu voce tare: "Omule esti trecator!"
Este toamna...si culesul e in toi
Oare cat din Cerul Tau, am adunat-n inima din noi?
Esti ceea ce semeni, si culegi ceea ce esti
La fel vei si ramane, dac-ogorul inimii nu-l destelenesti
Degeaba-ti maresti hambarele, daca inima-i pustie
N-ai vrea ca de-acum, s-aduci rod pentru vecie?
N-aduna pentru-aici si-acum, caci toate putrezesc
Aduna pentru cer, acolo unde comorile vesnic infloresc
Semeni si culegi, si culegi ce-ai semanat
Nu semana-n fire, ci in Duhul...sa fii binecuvantat!
Sa ai mereu in inima o toamna roditoare
Cu dragoste si bucurie, cu pace si iubire jertfitoare
Soarele neprihanirii Sa ude-a ta gradina
Sa rodesti din plin, scaldat in valuri de lumina!
Doamne...dac-ai sa vii cumva-ntr-o toamna...
As vrea sa ma gasesti lucrand si plin de roada.
Sa ma duci in Tara fara de nor si far’ de anotimp
Unde frunzele nu cad...unde nu exista lacrima, nici timp!